Încă din secolul al VI-lea, ia românească a reprezentat pentru multe femei istoria lor, ceea ce au învățat de la străbuni și ceea ce vor da mai departe nepoților. Fiecare model, fiecare cusătură are o poveste anume, fiind țesute cu grijă, pentru a le apăra pe purtătoare de spiritele rele și de farmece. În trecut, nu aveai voie să începi să lucrezi cu lâna sau să brodezi,  până nu spuneai rugăciunile premergătoare. Cele mai pricepute ființe din ale căror mâini ieșeau astfel de capodopere, erau fetele tinere, necăsătorite, care nu aveau să iși găsească perechea dacă nu știau să țeasă. Altfel spus, în acele bluze mătăsoase și fine, se regăsesc laolaltă visele, lacrimile și dorințele acelor copile cu ochii mari și cozi împletite.

Chiar dacă ia are o istorie îndelungată, românii mereu s-au identificat cu aceasta. Ea era piesa de rezistență dintr-o costumație, toate celelalte obiecte fiind alese după culorile și formele țesute pe materialul alb. Atunci când o purtau, oamenii erau mândri și parcă mai frumoși, radiind de fericire că mama sau bunica lor le-a lăsat moștenire o asemenea comoară. “ Aur “ au văzut și marii designeri, începând cu Yves Saint Laurent, continuând cu Oscar de la Renta, Jean Paul Gaultier, Tom Ford, culminând cu  Dolce& Gabbana și Isabel Marant, cu toții au expus în toată splendoarea ei ia tradițională, schimbând uneori banalul bumbac cu materiale scumpe, însă păstrând esența. Diverse dive Occidentale au fost surprinse purtând o astfel de piesă vestimentară, semn că tuturor le-a surâs această frumusețe națională.

Ia nu va pieri niciodată. Chiar dacă va fi modificată si reinventată de sute de ori, istoria rămâne, și odată cu ea, rămân și gândurile noastre patriotice, amintirile legate de copilarie și de poveștile frumoase spuse de către bunici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *